o secunda

O secunda vreau sa se opreasca tot.
Pentru o secunda vreau sa stau pe un cearsaf moale,in mijlocul patului.
Tu,vei sta in celalalt colt si imi vei spune sa am rabdare.
Tu,copilule imi vei spune sa numai fiu incapatanata.
Eu,te voi ruga sa nu ma faci sa rad.
Eu,te voi ruga sa'mi respecti supararea.
Eu as vrea sa stau pe banca fara sa aud un sunet.
Eu as vrea sa stau fara sa te aud pe tine.
Eu as vrea sa nu iti aud numele pentru o zi.
As vrea sa numai aud pe nimeni vorbind despre tine.
As vrea sa nu iti vad ochii aia.
As vrea privirea ta sa nu ma urmareasca.
"Noi nu vom fi numai prieteni.Eu te voi vrea in fiecare zi.Nevoia mea de a fi alaturi de tine,va striga intotdeauna.Voi fi pe peron.Vom fi pe peron.Metroul va veni iar si iar,dar nimeni nu se oboseste sa-l ia.Lumea se va uita la noi.Se va uita la tampitii astia cum stau pe peron." E ora tarzie in noapte si nu mi-e somn.E iarasi aceea noapte cand mi-o petrec toata gandindu'ma la tine si la tot ce s-a intamplat.Tu,eu si ea.Trei persoane in acest triunghi ce a tot existat.Ma urasc pe mine.Nu ma mai recunosc.Cica nu e bine sa faci in viata aceeasi greseala,dar eu o iau de la capat.Zi de zi merg cu acelasi metrou spre aceeasi destinatie,ma uit la acelasi geam aburit de vreme si astept sa vina aceeasi persoana sa se uite la mine.Eu ma voi juca pe patratelele de pe peron in timp ce el ma va vedea si va incepe sa rad inocent.Apoi vom urca si ne vom aseza pe scaun.Vom sta fara sa vorbim unu cu altu,decat despre lucruri marunte.Vom incepe sa radem asa cum de multe ori obisnuiam sa facem.Eu ma voi uita la tine,cand tu nu esti atent.Voi evita privirea ta pentru ca stiu ca ma voi pierde.Timpul se va juca cu noi.Oare ne va face sa ajungem mai tarziu? Cine va fi de partea noastra? Timpul sau destinul? Afara va incepe sa ploua,dar nu ne va pasa.Vom fi noi doi sub ploaie si vom incepe sa chicotim ca doi prosti.Dupa vom intra in clasa,ne vom pune in banca,vom incepe sa fim atenti la ore si ne vom preface ca nimic nu s-a intamplat.Si asta va continua zi de zi.

o zi din viata.

Miroase a cozonac cu ciocolata si vanilie in casa.E liniste.Nu e nimeni inauntru.Usa este ca deobicei deschisa.Observ niste sticle goale pe jos si fum de tigara in scrumiera din dormitor.Azi e joi.E un fel de joi.E joia mea si o voi fura din mine.Ce conteaza daca azi am teza la mate?In fond,cui pasa?Prietena mea Sarah a fost racita zilele trecute.E rau cand e Sarah racita.Tuseste toata ziua si in plus imi stranuta in nas.E amuzant.I se face nasul rosu tot dupa si se infurie cand rad de nasul ei.De ce insist pe nasul ei?Pentru ca nasul ei face totul.Nasul ei e un pic turtit la mijloc si putin orientat catre vest.Si de ce insist pe Sarah?Pentru ca Sarah e prietena mea cea mai buna aparuta de nicaieri,atunci cand eu sunt singura acasa si nu ma duc la scoala.Sarah are 10 ani.Este neastamparata si mereu nepieptanata.Sarah se joaca cu jucariile mele.Le ia in bratse,de mentionat aici (pe toate!)si incepe sa le arunce prin camera,de parca ele ar fi niste baloane.
Cafea?Am baut.Ceai de fructe de padure cu miere si lapte pentru Sarah?I l'am pus in fata,la micul dejun impreuna cu niste biscuiti de ovaz,dar proasta de ea,a aruncat tot pe perete.Asa ca peretele din camera mea are un miros de padure si este lipicios la atingere.De adaugat ca eu cand sunt plictisita incep sa desenez figurine din viata pe peretele meu.Peretele meu e un bloc de desen unic in viata.Numai are nimeni bloc de desen situat pe perete.Peretele meu avea culoare frumoasa si gingasa inainte sa ma apuc sa desenez.
Aseara m'am jucat cu stelele de pe cer.Le spuneam cate un cuvant.Prostutele nu intelegeau si taceau.In schimb,eu tipam la ele pentru ca nu ma intelegeau.M'am jucat si cu luna,dar n-am vrut sa o enervez,asa ca i-am cantat.Cand o sa plec in vacanta si o sa ajung la aeroport,eu ma voi descalta.Vreau sa umblu desculta si sa simt pamant strain.Vreau sa alerg desculta pe strazi staine (nu ca nu am facut deja asta).Si voi fi la mare.Voi pune picioarele pe nisip.Si voi avea grija sa ramana acolo.Cineva se va duce spre mare.Va lua apa in pumnul sau si mi-o va turna in cap.Eu nu voi vrea sa ma misc de pe plaja.Ma voi aseza,avand grija ca picioarele mele sa nu se miste,si voi desena pe plaja.O voi ruga pe aceea persoana sa se duca sa'mi mai aduca apa sa ma ude iar pe par.Pentru ca parul meu va incepe sa se usuce si nu vreau.Si as vrea cand voi fi la mare,sa fie zapada.Sa fie zapada cu nisip si apa.Apa sa nu inghete si nici afara sa nu fie frig.Vreau doar o temperatura variata pentru nisipul meu.Pentru ca in zilele de vara,nisipul meu se infurie si fierbe.Sunt zilele acelea cand el nu vrea sa primeasca pe nimeni.Dar marea e primitoare.Marea ma cheama.O aud chiar si acum cand stau pe scaun si insir aici,pe blog,cuvintele astea.O aud cum ma cheama sa intru in ea.Marea inchide ochii pentru un moment.I va deschide pentru 4 zile,atunci cand voi fi acolo.Marea imi duce dorul.E una din prietenele mele cele mai bune.Marea mi-a dus dorul in tot acest timp,de cand am fost acolo pentru ultima data,in vara.

Si voi pleca acum.Voi lasa usa deschisa in spatele meu,in caz ca cineva vrea sa intre.Eu sunt draguta cand vine vorba de o persoana straina care vrea sa intre in casa.Numai stau sa inchid usa cu cheia.Imi ia mult si ma enervez atunci cand nu gasesc cheia potrivita.Asa ca las usa deschisa.Si cand persoana straina termina tot la mine in casa,gaseste cheia sub covor.Pentru ca acolo o voi lasa.Nu imi voi lua geaca pe mine cand e frig afara.Cand e frig afara eu voi umbla fara geaca,pentru ca imi va fi cald.Cand e cald afara,eu voi umbla cu geaca,penru ca imi va fi frig.Nu stiu daca e ceva de inteles in toata chestia asta,pentru ca nici eu nu inteleg ce spun.E dificil chiar si pentru mine.Azi citesc.Citesc o cartea despre un prieten nevazut.Sunt la a 100a pagina.Vedeti?Nici 99,nici 101,nici 99 jumate apropiat de 100.Nu.E 100 fix.La mine toate lucrurile sunt fixe.Nimic nu e pe jumatate.
Sambata am fost la teatru.Am fost la un spectacol cu mima.Trebuie sa-ti placa mima ca sa intelegi un asemenea spectacol.A fost un spectacol cu Dan Puric.Chiar recomand spectacolul,pentru ca va fi chiar distractiv.Pentru toate varstele.E foarte mult dans.Si foarte multa muzica.Si toti acei actori de pe scena erau purtati de muzica.O asculta si faceau cea ce le spunea.Am observat ca teatrul numai e uitat.Sala a fost plina.Vreau sa fiu si eu propriul meu actor.Chiar si pentru o zi.Sa simt emotiile la inceperea piesei si multumirea din ochii actorilor,cand spectacolul ia sfarsit,iar aplauzele rasuna in toata sala.Vreau sa fiu un regizor sa urlu la actori cand nu au facut bine.Vreau sa fiu unul din parintii mei,cand au aflat despre "comoara" lor lucruri rele.Vreau sa fiu unul din prietenii mei,cand acesta ma distreaza in fiecare zi.Vreau sa fiu prietena mea cea mai buna,cand e alaturi de mine in toate.Vreau sa fiu prima persoana care imi spune ca ma iubeste si ma tine strans in brate.Vreau sa fiu aceea persoana la care eu tin,ca sa vada cat o admir.Vreau sa fiu persoana care se gandeste la mine in momentul asta.Vreau sa fiu orice persoana care se afla in metrou acum.Vreau sa fiu persoana care ma urmareste.Vreau sa fiu persoana care in orice mijloc de transport nu poate sa-si ia ochii de pe mine.Vreau sa fiu orice alta persoana,in afara de mine.Eu sunt o persoana fara sens in viata asta.Multi imi zic ca sunt norocoasa,dar habar n-au ca eu nu obtin nicioadata ce mi'am dorit cel mai mult de la viata.Povestea mea va incepe frumos,dar nu ii voi cunoaste nicioadata finalul.Poate ca povestea mea nu va avea un final.Poate ca povestea mea va continua mereu.Vreau ca povestea mea sa dainuie peste fiecare colt din lumea asta.Vreau ca fiecare actor de pe scena si aminteasca povestea mea.As vrea sa'mi gasesc spiridusul care imi spunea candva povestea mea si as vrea sa aud de la el ca povestea mea va avea un final.
Dar ne vom intalni la mare spiridusule.Te voi astepta pe plaja cu vantul prin parul meu si cu soarele arzand in ochii mei.Te voi astepta pana cand tu vei veni spiridusule.Si cand vei veni,totul,se va termina.Abia atunci povestea mea va avea un final.

povestea unui fluture

A existat candva un fluture ratacit prin lumea noastra.Fluturele acesta era inconjurat de un strat subtire de fericire.Fluturele strain nu stia sa zboare.Avea aripile inghetate si nu putea sa dea din ele.Isi petrecea zilele pe nasucul unui copac dintr'un parc murdar.Fluturele avea si el o dorinta.Vroia sa invete sa zboare.Mii de copii treceau pe langa el si nimeni nu il vedea.Simtea singuratate si ura in acelasi timp.N'aveai cum sa nu'l adori atunci cand ii vedeai culorile de pe el.Dar niciodata nu te'ai intrebat "despre acest fluture gingas ce stiu?"
Un copil se intalneste cu el si sta de vorba."Micutul meu fluturas ce ai patit?"intreaba un copil cu ochii mari,negri.
"Nu stiu sa zbor micutule om.Nu am avut ocazia sa invat.Pana si aripile le am inghetate si stratul asta mic de fericire curand va disparea.Uite vine si Craciunul si eu il voi petrece iar pe copacul asta natang.In fiecare an e la fel.Nu cred ca voi mai rezista mult.Deja mi'e frig.Si simt cum incet-incet ingheata sangele in mine"
Ascultai cu atentie fiecare cuvant venind dinspre fluture.Si o lacrima iti va curge,nevinovata, usor pe obrazul rumen.Copilul asculta cu atentie si isi repeta fiecare cuvant in minte.
Erai suparat alaturi de acest fluture mic.Oamenii treceau si treceau pe langa el fara sa'i arunce nici macar cea mai mica atentie.Copilul acesta cu ochi negri a ramas langa el.S'a ghemuit langa copac,incet,si a inceput sa'si petreaca orele din an,acolo,alaturi de fluture.
Treptat cate un om se oprea si facea la fel.Se aseza langa fluture,ii asculta povestea,o reasculta in minte si se ghemuia usor langa copac.In fiecare minut din ora,un om va face asa.Se va ghemui langa copac si va asculta povestea fluturelui.



Duceai dorul fiecarei secunde departe de acest fluture.Chiar daca nu stiai de unde vine,daca are un nume,daca are si el casuta lui sau daca in vreo parte din lumea asta,cineva il cauta.Toti stateau si il priveau cum se chinuie.Micul fluturas plin de culoare se chinuie.Baietelul il va lua din copac.Il va lua,il va tine in brate si il va duce in podul din casa lui,asteptand primvara.
"Baietelul meu naiv si inocent.Nu ma lua din locul meu.E vremea sa'mi caut eu primavara mea.Nu intelegi micutule dar asa e viata."
"Dar fluturasul meu,lumea asta cruda asta vrea.Sa vada cum te chinui.Vrea sa vada cum te lupti cu lumea asta fluturasule.Tu trebuie sa zbori din floare in floare."
"Nu intelegi tu micutule.Am zburat deja din floare in floare.S'au plictisit si ele de mine.Undeva,o primavara noua tot ma asteapta."
"Dar lumea asta va vedea ca te'ai chinuit.Si iti va purta de mila."
"Lumea asta nu stie ce spune om mic si prost ce esti."
"Fluturasule,eu nu vreau sa pleci.Te voi duce intr'un colt din podul de sus al casei mele.Iti voi aprinde si un foc.Cum probabil nu fumezi fluturasule,focul va fi bun pentru caldura ta.Iti voi aduce si paturi sa te invelesc.Iti voi canta si cateva melodii fluturasule,pentru bucuria ta.Si apoi cand iti vei mai reveni,vom putea iesi in curte sa ne jucam.Imi voi aduce jucariile mele din camera si impreuna vom crea jocul nostru.Mami cand va vedea ca suntem obositi,ne va chema in casa fluturasule.Si ne va da sa mancam si sa bem ciocolata calda.La mine in curte ninge in momentul asta.Dar cand tu vei fi mai bine,va iesi soarele.Eu te voi iubi mereu fluturasul meu.Si la culcare,cand ne vom baga in pat,iti voi citi cate o poveste.La fel cum tu imi vei povesti in continuare,povestea ta."


Se opri.Si se apleca asupra fluturasului.Fluturasul inchise ochii pentru totdeauna.O lacrima calda curse din ochii copilului asupra fluturasului.Frigul a pus stapanire pe bietul fluturas micut.
"Micutul meu fluturas,oare te vei mai trezi?"

E praf.E frig si e praf. James se indreapta spre teatru.Se urca pe scena si incepe sa recite.E atent la fiecare detaliu.Doar are un public de multumit.Are emotii.Mereu face asa.Se aseaza pe un scaun,isi ia microfonul langa el,un pahar de apa pe o masuta de lemn si incepe sa recite.E piesa lui.E scrisa si traita de catre el.E povestea lui de jucat.Povestea vietii lui.Publicul e atent si sta cu ochii neclintiti asupra lui.Ar vrea pentru un moment sa dispara tot publicul.Sa nu-l vada.Crede el ca asa s'ar descurca mai bine.E un tanar actor la inceput de drum.Nu are 10 ani in spate cu publicul.E pentru prima data pe o scena.Isi drese glasul si inchise ochii.Isi imagineaza acum ca e in alta parte.Ca nu e pe scena si ca nu-l vede nimeni.
Se afla intr'o cafenea cu o ceasca de cafea tare in fata.Tigara lasata aprinsa in scrumiera scoase un fum frumos.Il tenteaza si incepe sa o fumeze.Afara ploua si era urat.
Brusc se opreste din recitat.Deschide ochii.In sala e inca liniste.O lacrima ii curge din ochi.Isi aduce aminte de copilul pe care l-a cunoscut candva.Cum se oprea in fiecare zi pe banca din fata parcului cismigiu si il astepta.Cum in fiecare zi din saptamana ii facea cinste la mec.
"Eu sunt spectatorul tau care iti citeste fiecare replica si cu care repeti in fiecare zi,pana si in weekend".Asa se prezenta micul lui prieten.El isi lua cafeaua tare cu lapte si tigara in mana si incepea sa repede sus,pe acoperisul blocului.Acolo se simtea cel mai bine.Si cand te asteptai mai putin,aparea si spectatorul.Isi scaunul si se aseza.Si il asculta.Asa faceau amandoi.Fiecare zi si-o petreceau acolo sus,pe acoperis,singuri.Timpul a trecut.Copilul a crescut.Interesul lui pentru teatru a scazut.
Acelasi parc,aceeasi banca.E frig si zapada aproape topita si murdara pe jos.James se duce sa-si ia o cafea de la mecul obisnuit din fata Cismigiului.Diseara are spectacol.Are emotii.E un spectacol important pentru ca e si actor si regizor.Lumea incepe sa vina.E agitatie in sala.Se simte.Peste jumatate de ora incepe piesa.Actorii sunt pregatiti.Cortina se ridica.Paseste James in fata si incepe sa recite.Se opreste brusc.In primul rand,pe scaunul din dreapta,vede o figura cunoscuta care citeste scenariul.E micutul spectator de pe acoperis.Se privesc amandoi pentru o clipa.Piesa continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Probabil deja stiti finalul.Cei doi se intalnesc "accidental" si isi reiau prietenia de odinioara.Cum numai am inspiratie sa fac si finalul spun de pe acuma "the end".

in gol

M'am trezit azi cu un tremur.
Am visat.Si am visat ciudat.Am visat ca am sa cad.Ca am sa cad si tu nu o sa fii jos acolo sa vezi daca ma lovesc.Totusi m'am lovit si nu ma doare.Am mai visat ca trece viata pe langa mine.Am vazut un avion zburand tacut pe cer.Dintr'odata a cazut.N'am auzit in vis decat strigatele celor din avion.Am mai visat ca alerg de cele mai multe ori.Alerg asa catre infinit.Nu stiu incotro ma indrept,cert e ca alerg.Am mai visat ca rad.Dar de cele mai multe ori chiar asta fac.Rad in somn.
Astazi m'am trezit normal.Mi'am baut cafeaua,mi'am luat paltonul si am iesit pe usa.Ploua azi si sunt in metrou.Ploua si in metrou.Imi place atunci cand ploua in metrou,mirosul de dupa.E un miros de peste imputit si care iti taie orice chef.E un miros amuzant.Dar totodata cu mirosul,se degaja si o caldura de nesuportat si totusi placuta.E o caldura de metrou.O caldura "ieftina si totusi daca stam sa ne gandim,mai mult gratis",care nu necesita facturi.
Am presimtirea ca o sa ma intalnesc cu spiridusul meu iar.Il vad plimbandu'se pe strada pe langa Universitate.Isi ascunde un zambet strain.Topaie pe fiecare patratel de pe strada.Se joaca acum.Incerc sa strig dupa el si sa-l chem langa mine.As vrea sa'mi mai spuna iar povestea.Si as vrea sa-i spun ceva.Sa-i spun ca eu eram aceea fata din metrou.Ca despre mine povestea.Si ca avea dreptate cand a spus "asta va fii povestea ta".Insir aici cuvinte fara sens.In momentul asta nu stiu despre ce sa scriu.Sincer.N-am persoana aceea care imi da idei,langa mine.
Astazi mama s-a suparat pe mine.Ma jucam cu Ivan in camera mea.Cu masinuta parca si cu acoarelele acelea pentru desen,dar din greseala Ivan a colorat peretele.Mama cand a intrat nu m'a crezut si m'a certat pe mine.Ea nu il vede pe Ivan.Crede ca prietenul meu cel mai bun nu exista.Se insala.Mama nu stie ce spune.Ivan e minunat.E cel mai bun prieten pe care l'am avut vreodata.Acuma mama e in bucatarie si prepara pizza cu masline.Eu si Ivan adoram maslinele.Asa ca plecam de pe netul asta infect si mergem sa mancam pizza.Poate in curand peste vreo cateva zile voi avea si eu inspiratie si voi scrie ceva care chiar merita citit.Deocamdata va spun ca nu o sa intelegeti nimic si va mai zic un "multumesc" pentru ca ati avut rabdare sa cititi mica mea porcarie.

my little gnome

"Spiridusule mic si rau aseaza'te o secunda langa mine.Opreste timpul in loc si fa'ma sa rad.Povesteste'mi despre fata pe care obisnuiai sa o vezi la metrou spiridusule.Spune'mi cum era.Spune'mi te rog frumos despre aceea fata care obisnuia sa rada.Spune'mi despre acel suflet de copil care obisnuia sa straluceasca in ea.Spiridusule nu fii ipocrit! Ia'ma in brate.Strange'ma tare si spune'mi povesti."
Pe acest spiridus mic si rau il iubesc.Pe acest spiridus urat il visez.Pe acest spiridus imi doresc sa'l vad zilnic.Spiridusul meu ma iubeste.Spiridusul meu mi'a facut un balon.Balonul asta "fara rost in viata" a legat o prietenie.
"Stai langa mine si fii atenta.Uita de tot ce e in jur si asculta'mi vocea.Iti voi spune o poveste.Va fii povestea pe care o vei stii doar tu.Va sta in inima ta.Va fii amintirea ta despre mine.Gandindu'te la ea iti vei aduce aminte de mine.Asa ca stai langa mine soricelule si gusta din vocea mea.Sunt eu modest dar stiu sa te inveselesc.Stiu ca tu vei adormi la mine si eu te voi tine strans sa nu cazi.Stiu ca tu iti doresti sa oprim timpul,dar soricelule,el nu exista pentru noi.Suntem noi doi soricelule.Eu,spiridusul tau,iti voi spune povestea.Tu vei sta si o vei asculta."
Asa imi zicea spiridusul meu.Incepea si imi insira cuvinte ce construiau o poveste.Era o poveste a omenirii.Era o poveste despre oameni.Despre diferentele dintre noi imi povestea spiridusul meu.Imi povestea despre iubire si prietenie.Spiridusul meu ma invata ce anume sa urasc in viata asta.
"Povestea mea soricelule ar trebui sa te educe.Povestea mea te va urmari oriunde soricelule,iar eu voi fii langa tine."
"Dar..."
"Stai linistita soricelule.Inchide ochii si nu'i mai deschide.Vei visa.Ma vei visa pe mine si eu te voi tine strans de mana."
"Spiridusul meu dar eu nu stiu ce sunt acum.Daca voi cadea spiridusule,vei fii acolo jos sa ma prinzi?"

4 decembrie

Stiati ca azi se implinesc 192 de ani de cand James Monroe a devenit cel de'al cincilea presedinte al Statelor Unite ale Americii?Cum spuneam,in fiecare zi aflam cate ceva nou :) Tot azi in 1855 a fost inaugurata "scoala de mica chirurgie" la Spitalul Mihai Voda din Bucuresti,iar in 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Codul Penal,alcatuit dupa modelul Codului Penal francez si al Codului Penal prusac.

part II

E o povara mult prea rea.Persoana aceea continua sa ma caute.Continua sa se intrebe unde sunt si ce e cu mine.Nu va stii ca eu m-am eliberat.Nu va stii ca eu vreau sa ma duc in lumea mea.Nu va stii ca eu astept sa vina iarna sa ma ia.Nu va stii ca eu voi vrea sa raman in vise.Ea se va intreba intr-una unde sunt.Va continua sa sune toate persoanele cunoscute.Nu va stii ca "drogul" din mine isi face efectul.Nu va stii ca in venele mele curge independenta.Nu va stii ca eu voi fi pe drumul meu.Nu va stii ca eu sunt o nemernica.Ca ma bucur pentru suferinta altora.Ca eu ma razbun in momentul asta."Elibereaza-te" striga eul din mine.Nu va stii aceea persoana ca eu lupt in omenirea asta.Ma lupt cu nedreptatea.Incerc sa fiu buna dar e rau.Incerc sa fiu si rea,dar e mai rau.Ma razbun in continuare pe mine.Imi folosesc sufletul si trupul ca teren de razboi.Persoana aia nu stie ca in mine e un razboi.Nu stie ca eu sunt cauza razboiul.Nu stie ca eu sunt impartita in bine si rau.Ma aflu la granita.Mai am putin si cad."Salveaza-ma" strig eu.
De ce luptam?De ce suntem buni,daca nu rezolvam nimic cu asta?De ce traim in omenirea asta plina de nesimtiti?De ce ne injuram in fiecare zi?De ce fiecare fata sub 14 ani e interesata de universul adultilor?De ce crestem prea repede?Pe masura ce crestem,oare ne si maturizam?Oare realizam ca de mult numai sunt copii?Oare ne dam seama ca trebuie sa platim pentru greselile noastre?De ce toate subiectele noastre sunt TABU?De ce nu dam cartile pe fata?Cand vom fi oare pregatiti?De ce continui sa insir intrebari fara sens si raspuns?Pentru ca stiu ca nimeni nu va interesat sa ma lamureasca si pe mine.Sa-mi explice de ce traim in lumea asta meschina.
Ma uit la ceas.Trece timpul.Nimic nu se schimba.Ce destin?Nu exista asa ceva."Destinul ti-l faci cu mana ta"."De ce?".Oare ma revolt acum?Oare imi asculta cineva si mie gandurile?
Oare atunci cand ne dorim sa murim,suntem pregatiti?Moartea oricum va veni la sfarsit si ne va lua.Va exista un sfarsit?O sa doara?
Multi mor prea des.Oamenii care se sinucid,gandesc?
Cand spui ca esti prieten adevarat cu cineva,chiar simti asta?Cand spui "te iubesc" pentru prima data unei persoane pe care o placi si la care crezi ca tii,dar nu esti sigur,si totusi ii zici cuvintele magice,chiar trebuia?


Ma desprind de lume pentru un moment.Sunt pe bulevard.Cad primii fulgi de zapada.Sunt micuti.Nu cred ca ajung pana la asfalt.Se vor topi.Nu stiu unde ma duc.Vreau sa ma intalnesc cu iarna.Ma tot gandesc la persoana care isi face griji pentru mine.Cand ma voi intoarce acasa cred ca o voi gasi.Sau poate nu.
Gasesc usa tot deschisa.Imi las paltonul rosu pe jos.Si cei doi pantofi ii scot in nestire si ii arunc.Se simte frigul de cand am plecat.O musculita mica se joaca cu lampa mea chinezeasca.Insir aici niste cuvinte fara sens.Toata povestea asta n-are niciun sens.Totul e nul.Gasesc aceleasi sticle goale.Si aceeasi tigara uitata aprinsa in scrumiera.Persoana straina nu e.Imi pun camasa albastra pe mine si ma asez in coltul patului.Bineinteles ca nu uit de geamuri.Sunt deschise.Frigul e acelasi si caldura nu e pornita.Ma asez si astept.Nu sunt sigura daca persoana aceea va veni iar.Si daca da...Oare o vom lua de la capat?

Sunt treaza.Stau intr-un colt,in pat.Toate geamurile din casa sunt deschise.E frig.Eu sunt doar intr'o camasa.Nu stiu ce s-a intamplat azi noapte.Nu-mi amintesc nimic.Vad cateva sticle pe jos,goale.Undeva prin casa rasuna o melodie.Coldplay-Lost.Usa casei e deschisa.Nu ma grabesc sa o inchid.Va veni cineva.In fiecare dimineata e asa.Va veni cineva si va observa ca ceva nu e in regula.Va observa cateva sticle de bautura "alcoolica" pe jos si va zice ceva.Se va uita la geam si va simti ca e frig.Se va grabi sa inchida toate geamurile si sa dea drumul la caldura.Dar nu o voi lasa.O voi ruga sa ma lase sa simt frigul.O voi ruga sa ma lase sa ma incalzesc cu alcoolul din vene.
O sa vrea aceea persoana sa ma imbrace.Nu o voi lasa.Ii voi spune sa ma lase cu camasa asta albastra pe mine.Are un parfum special pe ea.Ma va intreba persoana straina a cui e parfumul.Eu nu voi stii sa-i raspund.Aceea persoana va fii ingrijorata pentru mine.Eu nu voi reactiona cu nimic.Aceea persoana va vrea sa sune la 112.Eu in schimb am pus telefoanele pe "pauza".Persoana asta care isi va face griji pentru mine va vrea sa ma intrebe ce am.Eu nu o sa-i zic nimic.Va vrea sa inchida muzica aceea "urlatoare".Eu ii voi interzice.Eu voi vrea sa-mi aprind o tigara,persoana straina mi-o va lua din mana.Persoana va observa posterele de fotomodele de pe pereti.Imi va observa genunchiul gol si slab.Imi va observa oasele prin camasa.Si aceea persoana se va intreba ce e cu mine.Persoana aceea se apropie de mine.Va vrea sa ma ia in brate.Probabil o voi lasa.Si voi simti caldura.Voi simti dragoste.Si apoi,ma voi imbraca.Imi voi lua haina si voi pleca.Voi lasa usa deschisa,geamurile la fel.Voi lasa un frig in casa.Si poate aceea persoana va veni iar si ma va cauta sa ma aline.Dar nu ma va gasi.Si ii va fi dor de mine.Si se va intreba unde voi fi.Dar eu voi in parc si voi astepta sa vina iarna.