chitz-chitz(sau povestea domnului soricel)

Sunt un soricel pe gheata.Sunt pe patinoarul din Cismigiu.Invat sa patinez.Mi-am luat patine numarul meu si incet incet imi dau drumul pe gheata.
Nu stiu sa merg pe patine.E prima data.De ce nu stiu sa merg?Ceilalti soricei rad de mine si ma tachineaza.Daca nu reusesc sa invat sa patinez,cine ma va invata intr-un timp atat de scurt?
Pasesc pe gheata.Dau cu o patina si pe cealalta o tin in aer.Ma tin bine...parca sunt semne ca incep sa-mi dau drumul.Dar ce sa vezi? Cad.Si ma lovesc la una din aripi.Si doare si mi se face frig.Mi se face frig pentru ca stau pe gheata si afara ninge.Sunt si oameni pe gheata,dar nu cred ca ma vede cineva.Nimeni nu e interesat sa ajute un biet soricel.Sunt un prostut.
"Inceteaza sa mai fi prostut" mi-a spus cineva.
"Nu stiu sa merg...si taci,nu sunt prostut"
"Ba esti daca stai si nu iti invingi frica.Uita-te la tine.Nu esti bun de nimic.Ce e ala un soricel cu patine in picioare si care nu stie sa patineze?"
Ma ridic.Inca ma doare aripa.Incepe sa mi se faca cald de la atata frig.Inainte sa intru am baut o ciocolata calda.Numai ca din neatentie mi-a curs putina,si m-am murdarit pe piept.Acuma pot fi usor vazut de catre ceilalti.Pentru ca nu mai sunt doar un soricel alb,sunt si un soricel alb cu o pata de ciocolata pe piept (nu ma intelegeti gresit,dar nici nu am vrut sa ma curat)
Iar am cazut.Pentru a doua oara in doar jumatate de ora.Nu mai stau.Sunt hotarat sa ies.O sa incerc altadata.Si asa nu sunt bun.Nu stiu sa patinez si trebuie sa accept asta.Am dus patinele inapoi si mi-am luat si buletinul (de mentionat printre randurile astea ca eu sunt un soricel alb cu o pata de ciocolata pe piept care are buletin)
Ma duc la Mec.Am auzit ca fac niste nuggets gustosi si niste cartofi prajiti cu maioneza deliciosi.Imi iau 2 portii.Soriceii chiar daca nu ii vedeti voi,sa stiti ca mananca mult.Eu cel putin mananc masa de dimineata de 5 ori pana ma satur.Asta e ceasul meu biologic care tacaie spunandu'mi sa mananc.
Oricum,am terminat si cu Mecu.
Ma intorc la Universitate sa ma culc pe acoperis.Maine sunt hotarat sa incerc iar sa patinez si de data asta sa ma tin pe picioare.Ca doar nu sunt beat.
"Trece noaptea si vine a doua zi.Soricelul cum e incapatanat din fire,se intoarce in Cismigiu.Vrea sa se duca iar pe gheata ca sa invete o data pentru totdeauna sa patineze."
Am ajuns.Nu sunt obosit.Ba chiar am dormit foarte bine.E 9 dimineata.Si e bine.Pentru ca nu e nimeni pe patinoar si pot sa invat singur.N-am nevoie de ore de intrare sau de vreun bilet.Topai si intru singur.Imi pun patinele in picioruse.Incet incet incep sa dau din ele.Incerc sa-mi mentin echilibru.Era sa cad.Din nou.Dar nu mi s-a mai intamplat.Si frica incepe sa ma lase.Bat si din palme pentru a imprastia bucuria in jur.Doar copacii si celelalte pasari ma vegheaza.Ei sunt spectatorii mei.Singurii,de altfel.
Mi-am terminat orele de meditatii.Acuma ma pun pe iarba si incep sa citesc.O sa-mi astept ceilalti prieteni.Ca sa le arat ca mi-am invins frica.
Soarele va rasari.Dar palarioara mea cu funda rosie sta pe cap si ma fereste de raze.Am doar un copac si multe flori pe langa mine.O gargarita imi zambeste de printre flori si imi zice sa ma grabesc.Dar pentru ce sa ma grabesc? Oricum lumea sta.Lumea sta si se uita si asteapta ceva de sus.Eu nu ma grabesc.Eu stau.Si citesc.
Dar o sa plec.Precum pasarile.O sa emigrez.Dar nu stiu inca unde.Oricum domnul chitz chitz a invatzat sa patineze.
Ma duc acasa,la Universitate.

vajhat (sau jocul pentru femei)

Stiti jocul din serile Harry Potter.Vajhat e si in realitate nu doar in fictiune sau SF.Ei bine,oamenii din zilele noastre joaca vajhat zilnic.Isi iau o cutie de bere,citesc continutul si codul de bare.Ciudat nu? O beau si dupa (in cazul in care sunt mai multi oameni) incep sa se bata cu cutiile de bere.Altfel,daca ar fi doar un singur om,n-ar mai fi amuzant.Nu? Pentru ca nu te poti juca de unu singur.Exista un caz,atunci cand esti deosebit de prost incat sa incepi sa te joci cu peretele.Peretele acela ia lovituri din partea ta,numai ca tu sa-ti poti inveseli ziua pentru un minut.Care e miza jocului? Femeile.Doi betivi se intalnesc pe Lipscani.Unul,mort de beat fiind,incepe sa cante.Canta despre femeia lui si cat de mult o iubeste.Femeia lui este speciala printe femeile din Bucuresti.Fie ca este o femeie grasa si deosebit de urata sau o femeia slaba si deosebit de frumoasa,el o iubeste.Si pentru iubirea ei bea zilnic.Bea de il uita Dumnezeu.Asta e prima poveste a primului betivan.Sot si sotie.Partea amuzanta d'abia acum vine.Incepe sa cante celalalt betivan.Despre aceeasi femeie.Descrierea e aceeasi.Canta despre femeia lui si cat de mult o iubeste.Femeia lui e cea mai speciala printre femeile din Bucuresti.Fie ca este o femeie grasa la extrem si urata sau o femeie anorexica si foarte frumoasa,el o iubeste.Asta e a doua poveste.Dintre un om simplu si o amanta.Cei doi se iau de gat si incep sa danseze.Iubesc aceea femeie.Ce e asa de rau? La noi totul e posibil.Curand,a doua zi de dimineata se vor trezi din betie.Si isi vor da seama ca defapt scumpa lor Marioara (asta e numele real al ei) e una si aceeasi femeie.Casatorita cu unul din ei si amanta pentru celalalt.
Daca v-ati uita la ei pentru o secunda.Miros de la distanta a bautura.Hoinaresc prin Lipscani zi si noapte.Chiar daca ei put si dau o tonalitate proasta a melodiei pentru Bucuresti,ei sunt fericiti.Marioara,saraca,desteapta cum e din fire,i-a dat afara din casa pe amandoi.Au venit amandoi in aceeasi zi la ea.Cumatre amant era pe canapea in sufragerie cu un pahar de vin in mana si se uita la televizor.De mentionat ca era in halat si cearsafurile din dormitor erau deranjate.In schimb cumatre sot,obosit mare de la munca,se intoarce acasa.Suna la usa si ce sa vezi.Cumatre Marioara nu raspunde."Nu-i acasa",ii trece prin minte sotului.Nici el prost din fire,se uita sub presul din fata apartamentului.Stie ca de fiecare data e o cheie de rezerva acolo.Si de data asta,se afla acolo.Ridica incet cheia,ca doar nu vrem ca el sa se accidenteze la spate.E si el om bun.Merita putina odihna cu un masaj delicat cu mainile sotioarei,la picioare.Deschide usa si intra.Si ce vezi? Haine aruncate peste tot in apartament si o dezordine de nedescris.Noroc cu fumul de tigara,ca parca mai inveselea atmosfera.
Se freaca tare cu mainile de ochi.Credea ca nu vede bine.Cumatre sot il vede pe cumatre amant pe canapea.Si ca povestea sa fie cat mai tare (vorba vine din zilele noastre),cumatre amant,nesimtitul,poarta halatul lui cumatre sot.Rusine sa fie pe el,or gandi cititorii.Nu i-a trebuit mult lui cumatre sot sa-l ia la bataie si pe prostul asta.Si ce crezi? Vine din spate,cumatre Marioara.Ii desparte pe amandoi si le spune vreo doua vorbe.Apoi fara sa regrete gestul ii ia de gulerul de la camasa si ii da afara din apartament.
Asa se face ca s-au gasit astia doi sa fie prieteni.Ca doar stiti cum e proverbul "prietenul la nevoie se cunoaste".Si asa au ajuns cei doi,impreuna cu bautura,sa-si petreaca noptiile si zilele pe Lipscani.
Acuma nu stiu daca mai pot fi gasiti pe acolo.N-am mai vizitat locul de vreo cateva seri.

omul (fericirea sau umbra din el)

Imi privesc atenta viata.Imi rade in fata si face glume pe seama mea.Cum as putea descrie viata?Propria mea viata? Viata e ca un tren care vine si pleaca.Niciodata nu opreste in gara.Sau poate din cand in cand opreste,dar noi nu stim ce tren sa luam.Nu prezint un roman sau un film ci pur si simplu incerc sa gasesc o explicatie a ceea ce noi numim viata.Oare traim in propria noastra fictiune?Cum isi percepe omul viata cu lipsa nimicurilor ce il inconjoara in fiecare zi din an? Omul este fericit.Este o fiinta iubitoare cu ochi care se naste cu un rost in viata.Omul se naste,se insoara (daca e femeie in cazul asta,se marita) si moare.Asa am fost invatati la religie cand eram mici.Si e real.Asa este biologic.Asa ticaie fiecare ceas biologic al omului.Ticaie neincetat undeva prin lumea asta.

El este cel care decide soarta omului.Ce nu ne dam noi seama insa este ca Dumnezeu supravegheaza fiecare miscare a noastra.Oamenii cred in orice.Daca aud o stire despre o pastila care face minuni in materie de slabit (vorbim acum pentru doamnele care se duc la farmacie si isi cumpara o cutie mare de pilule care ajuta la slabire) o cred si p'asta. Spotul publicitar suna cam asa: pilulele X cu extracte din plante naturale fac minuni pentru femei.Luate fara exces si la ore recomandate, micutele doamne pot slabi chiar si 6 kilograme intr-o saptamana.Serious poeple,lumea chiar sta sa creada asa ceva? Aaaa si desigur sa nu uitam micile randuri de jos de la sfarsitul spotului publicitar.

Omul este fraier.Se spune ca firea omului tine de destin.Insa momentul potrivit de a face un lucru,joaca si el un rol important.Exista oamenii care detesta dansul nebunesc si ridicol al intalnirilor amoroase.Exista oamenii care ar combina niste saratele cu inghetata (de mentionat ca eu ma numar printre ei si ca din cauza mea acuma toata familia face asa).Exista oamenii pe care ii ingrozeste ideea ca vor apuca varsta de 40 de ani si nu vor avea o familie.Exista oamenii care isi pierd noptiile pe strada cu o sticla de bere in mana si cu o tigara in cealalta.Exista oamenii care se trezesc dimineata devreme,isi beau cafeaua,isi iau ziarul de pe presul din fata apartamentului si il citesc.Dupa vreo jumatate de ora se urca in masina si demareaza in tromba spre servici.Exista oamenii care se trezesc dimineata,isi iau cafeaua la pachet,se duc in parc,se aseaza pe iarba,langa rau,isi scot culorile si pensulele din saculet si incep sa picteze.Exista oamenii care se duc in cluburi,noaptea,isi iau chitara cu un microfon in fata si incep sa cante,cu publicul in fata.Si la sfarsit aud aplauze.

Exista oameni care comunica prin semne.Exista oameni care nu vad.Exista oameni care nu aud.Exista oameni care vad in alte culori.Exista oameni care nu vad anumite culori.

Eu sunt un om curios.Imi place sa studiez atenta omul din fata mea.In metrou ma uit in fiecare zi la fiecare om in parte,cu fiecare secunda care trece.Obosita,cand ajung acasa,imi vajaie capul.Dar tot ma gandesc la oamenii pe care i-am intalnit in ziua respectiva.Timp de 365 de zile (366 in ani bisecti) asta fac.E ocupatia mea pana la facultate si dupa.Dupa o sa fie si mai distractiv pentru ca o sa vad ce se afla in om,inauntru.Da,nu mint.O sa devin doctor.Si o sa tai oamenii.Si voi fi incantata.De ce?Pentru ca acel om va fi salvat cu mainile mele.Si la sfarsit o sa se trezeasca si o sa'mi multumeasca.Si eu o sa-l pup pe frunte,in semne de recunostiinta.

Viata mea e roz,dupa cum spun fetele din ziua de astazi.Chiar daca nu suport eu rozul.Eu voi spune ca viata mea e mov sau albastra (nu radeti,sunt printre culorile mele preferate).Sunt om fericit.De ce? Pentru ca in fiecare zi ma bucur de soarele din parul meu.Si pentru ca in zilele de vara ma bucur de apa ce mi s-a dat.Si pentru ca in zilele din timpul saptamanii,ma pot bucura de cate un shake mare de ciocolata numai pentru mine.Are calorii.Si ce daca? Eu simt cum acele calorii se pun pe picioarele mele.Si ghiciti? Nu-mi pasa.Pentru ca sunt prea fericita ca mecu' din metroul de la Unirea nu e desfiintat.Si ma supar cateodata.De ce? Pentru ca sunt zile cand n-am soare,sunt zile cand n-am shakeul meu obisnuit de ciocolata si mai sunt zile cand mi-e dor de mare.

Fiecarui om ii e dor de ceva.Pe final,daca ii este cuiva dor,scrieti.Scrisul ajuta un om sa nu-i mai fie dor.Voua de ce va este dor?

an nou

E prima postare pe anul asta si deja simt cum imi tremura genunchii pe sub birou.A venit frigul.Am vazut si primii fulgi de nea cazand pe bulevard.Incet incet tot ce am trait eu devine realitate.Gata cu visul.
Am petrecut revelionul pe plaja cu prietena mea,micuta sticla de sampanie.O cheama Suri.N'am avut o inspiratie foarte mare atunci cand am denumit'o.Tot ce stiu e ca e o ea.M-a facut fericita in noapte dintre ani.Frigul si vantul de afara m-au impins catre acest gest.Am luat sticla in mana,am desfacut'o si am inceput sa beau,incet-incet.Simteam picaturile curgand prin vene si facandu'ma sa ma simt minunat.Eram imbracata intr'un maieu cu niste panataloni scurti si o camasa deasupra.De mentionat printre randurile astea ca afara erau doar 10 grade si ca apa rece imi atingea picioarele.Si da,nu eram incaltata.Tenisii mei zaceau beti morti pe nisipul rece.In piata centrala se auzeau urlete de bucurie.Lumea urla si imbrastia bucurie in jur.Venea 2009.Mai imbatranim toti cu cate un an.Frumos.A mai trecut un an.Si cat de repede.Lumea se mai gandeste la anii trecuti?
Eram printre oameni straini.Lumea pe care o cunoasteam era la 1500 de km departare de acest mic pustiu.Eram singura.Eu si marea.Sticla mea de sampanie se golea cu fiecare minut care trecea.In puburi,englezii jucau biliard si ascultau muzica tare.Toti erau entuziasmati.Venea anul nou.In curand va incepe anul nou.Vom mai avea 20 de secunde pana cand vom fi noi.In 2009 vom fi altcineva.Vom oameni nuli,necunoscuti celor din trecut.Vom fi oameni mediocrii sau nu?Vom fi mai destepti sau mai prosti?Vom avea toti o casuta din paie cu un acoperis deasupra capului?Ce se va intampla in 2009?Va veni apocalipsa?Cineva sa'mi trimita si mie un semn de sus.Sa ma anunte si pe mine ce planuri are cu omenirea in 2009.Dumnezeule,ce mai faci?
Incepem sa numaram descrescator.
Ma intorc in piata centrala si va lumea cu pumnii stransi puternic,uitandu'se sus.Da.Acolo sus e raspunsul la toate lucrurile anormale,dar nimeni nu il vede.Cat de nedrept.
10.....
9.....
8.....
7.....
6.....
5.....
4.....
3.....
2.....
1.....
La multi ani 2009!
Focurile de artificii incepe sa rasara pe cer si toata insula se trezeste la viata.Micuta mea insula pe care mi'am petrecut 2 saptamani din viata devine pentru cateva minute o mica Ibiza.
Mai bem un pahar omenire.De data asta bem pentru tine,anul nostru nou.Toata omenirea e langa tine.Tu ne iei in brate si ne primesti.Si totusi...ce planuri ai pentru noi?

o secunda

O secunda vreau sa se opreasca tot.
Pentru o secunda vreau sa stau pe un cearsaf moale,in mijlocul patului.
Tu,vei sta in celalalt colt si imi vei spune sa am rabdare.
Tu,copilule imi vei spune sa numai fiu incapatanata.
Eu,te voi ruga sa nu ma faci sa rad.
Eu,te voi ruga sa'mi respecti supararea.
Eu as vrea sa stau pe banca fara sa aud un sunet.
Eu as vrea sa stau fara sa te aud pe tine.
Eu as vrea sa nu iti aud numele pentru o zi.
As vrea sa numai aud pe nimeni vorbind despre tine.
As vrea sa nu iti vad ochii aia.
As vrea privirea ta sa nu ma urmareasca.
"Noi nu vom fi numai prieteni.Eu te voi vrea in fiecare zi.Nevoia mea de a fi alaturi de tine,va striga intotdeauna.Voi fi pe peron.Vom fi pe peron.Metroul va veni iar si iar,dar nimeni nu se oboseste sa-l ia.Lumea se va uita la noi.Se va uita la tampitii astia cum stau pe peron." E ora tarzie in noapte si nu mi-e somn.E iarasi aceea noapte cand mi-o petrec toata gandindu'ma la tine si la tot ce s-a intamplat.Tu,eu si ea.Trei persoane in acest triunghi ce a tot existat.Ma urasc pe mine.Nu ma mai recunosc.Cica nu e bine sa faci in viata aceeasi greseala,dar eu o iau de la capat.Zi de zi merg cu acelasi metrou spre aceeasi destinatie,ma uit la acelasi geam aburit de vreme si astept sa vina aceeasi persoana sa se uite la mine.Eu ma voi juca pe patratelele de pe peron in timp ce el ma va vedea si va incepe sa rad inocent.Apoi vom urca si ne vom aseza pe scaun.Vom sta fara sa vorbim unu cu altu,decat despre lucruri marunte.Vom incepe sa radem asa cum de multe ori obisnuiam sa facem.Eu ma voi uita la tine,cand tu nu esti atent.Voi evita privirea ta pentru ca stiu ca ma voi pierde.Timpul se va juca cu noi.Oare ne va face sa ajungem mai tarziu? Cine va fi de partea noastra? Timpul sau destinul? Afara va incepe sa ploua,dar nu ne va pasa.Vom fi noi doi sub ploaie si vom incepe sa chicotim ca doi prosti.Dupa vom intra in clasa,ne vom pune in banca,vom incepe sa fim atenti la ore si ne vom preface ca nimic nu s-a intamplat.Si asta va continua zi de zi.

o zi din viata.

Miroase a cozonac cu ciocolata si vanilie in casa.E liniste.Nu e nimeni inauntru.Usa este ca deobicei deschisa.Observ niste sticle goale pe jos si fum de tigara in scrumiera din dormitor.Azi e joi.E un fel de joi.E joia mea si o voi fura din mine.Ce conteaza daca azi am teza la mate?In fond,cui pasa?Prietena mea Sarah a fost racita zilele trecute.E rau cand e Sarah racita.Tuseste toata ziua si in plus imi stranuta in nas.E amuzant.I se face nasul rosu tot dupa si se infurie cand rad de nasul ei.De ce insist pe nasul ei?Pentru ca nasul ei face totul.Nasul ei e un pic turtit la mijloc si putin orientat catre vest.Si de ce insist pe Sarah?Pentru ca Sarah e prietena mea cea mai buna aparuta de nicaieri,atunci cand eu sunt singura acasa si nu ma duc la scoala.Sarah are 10 ani.Este neastamparata si mereu nepieptanata.Sarah se joaca cu jucariile mele.Le ia in bratse,de mentionat aici (pe toate!)si incepe sa le arunce prin camera,de parca ele ar fi niste baloane.
Cafea?Am baut.Ceai de fructe de padure cu miere si lapte pentru Sarah?I l'am pus in fata,la micul dejun impreuna cu niste biscuiti de ovaz,dar proasta de ea,a aruncat tot pe perete.Asa ca peretele din camera mea are un miros de padure si este lipicios la atingere.De adaugat ca eu cand sunt plictisita incep sa desenez figurine din viata pe peretele meu.Peretele meu e un bloc de desen unic in viata.Numai are nimeni bloc de desen situat pe perete.Peretele meu avea culoare frumoasa si gingasa inainte sa ma apuc sa desenez.
Aseara m'am jucat cu stelele de pe cer.Le spuneam cate un cuvant.Prostutele nu intelegeau si taceau.In schimb,eu tipam la ele pentru ca nu ma intelegeau.M'am jucat si cu luna,dar n-am vrut sa o enervez,asa ca i-am cantat.Cand o sa plec in vacanta si o sa ajung la aeroport,eu ma voi descalta.Vreau sa umblu desculta si sa simt pamant strain.Vreau sa alerg desculta pe strazi staine (nu ca nu am facut deja asta).Si voi fi la mare.Voi pune picioarele pe nisip.Si voi avea grija sa ramana acolo.Cineva se va duce spre mare.Va lua apa in pumnul sau si mi-o va turna in cap.Eu nu voi vrea sa ma misc de pe plaja.Ma voi aseza,avand grija ca picioarele mele sa nu se miste,si voi desena pe plaja.O voi ruga pe aceea persoana sa se duca sa'mi mai aduca apa sa ma ude iar pe par.Pentru ca parul meu va incepe sa se usuce si nu vreau.Si as vrea cand voi fi la mare,sa fie zapada.Sa fie zapada cu nisip si apa.Apa sa nu inghete si nici afara sa nu fie frig.Vreau doar o temperatura variata pentru nisipul meu.Pentru ca in zilele de vara,nisipul meu se infurie si fierbe.Sunt zilele acelea cand el nu vrea sa primeasca pe nimeni.Dar marea e primitoare.Marea ma cheama.O aud chiar si acum cand stau pe scaun si insir aici,pe blog,cuvintele astea.O aud cum ma cheama sa intru in ea.Marea inchide ochii pentru un moment.I va deschide pentru 4 zile,atunci cand voi fi acolo.Marea imi duce dorul.E una din prietenele mele cele mai bune.Marea mi-a dus dorul in tot acest timp,de cand am fost acolo pentru ultima data,in vara.

Si voi pleca acum.Voi lasa usa deschisa in spatele meu,in caz ca cineva vrea sa intre.Eu sunt draguta cand vine vorba de o persoana straina care vrea sa intre in casa.Numai stau sa inchid usa cu cheia.Imi ia mult si ma enervez atunci cand nu gasesc cheia potrivita.Asa ca las usa deschisa.Si cand persoana straina termina tot la mine in casa,gaseste cheia sub covor.Pentru ca acolo o voi lasa.Nu imi voi lua geaca pe mine cand e frig afara.Cand e frig afara eu voi umbla fara geaca,pentru ca imi va fi cald.Cand e cald afara,eu voi umbla cu geaca,penru ca imi va fi frig.Nu stiu daca e ceva de inteles in toata chestia asta,pentru ca nici eu nu inteleg ce spun.E dificil chiar si pentru mine.Azi citesc.Citesc o cartea despre un prieten nevazut.Sunt la a 100a pagina.Vedeti?Nici 99,nici 101,nici 99 jumate apropiat de 100.Nu.E 100 fix.La mine toate lucrurile sunt fixe.Nimic nu e pe jumatate.
Sambata am fost la teatru.Am fost la un spectacol cu mima.Trebuie sa-ti placa mima ca sa intelegi un asemenea spectacol.A fost un spectacol cu Dan Puric.Chiar recomand spectacolul,pentru ca va fi chiar distractiv.Pentru toate varstele.E foarte mult dans.Si foarte multa muzica.Si toti acei actori de pe scena erau purtati de muzica.O asculta si faceau cea ce le spunea.Am observat ca teatrul numai e uitat.Sala a fost plina.Vreau sa fiu si eu propriul meu actor.Chiar si pentru o zi.Sa simt emotiile la inceperea piesei si multumirea din ochii actorilor,cand spectacolul ia sfarsit,iar aplauzele rasuna in toata sala.Vreau sa fiu un regizor sa urlu la actori cand nu au facut bine.Vreau sa fiu unul din parintii mei,cand au aflat despre "comoara" lor lucruri rele.Vreau sa fiu unul din prietenii mei,cand acesta ma distreaza in fiecare zi.Vreau sa fiu prietena mea cea mai buna,cand e alaturi de mine in toate.Vreau sa fiu prima persoana care imi spune ca ma iubeste si ma tine strans in brate.Vreau sa fiu aceea persoana la care eu tin,ca sa vada cat o admir.Vreau sa fiu persoana care se gandeste la mine in momentul asta.Vreau sa fiu orice persoana care se afla in metrou acum.Vreau sa fiu persoana care ma urmareste.Vreau sa fiu persoana care in orice mijloc de transport nu poate sa-si ia ochii de pe mine.Vreau sa fiu orice alta persoana,in afara de mine.Eu sunt o persoana fara sens in viata asta.Multi imi zic ca sunt norocoasa,dar habar n-au ca eu nu obtin nicioadata ce mi'am dorit cel mai mult de la viata.Povestea mea va incepe frumos,dar nu ii voi cunoaste nicioadata finalul.Poate ca povestea mea nu va avea un final.Poate ca povestea mea va continua mereu.Vreau ca povestea mea sa dainuie peste fiecare colt din lumea asta.Vreau ca fiecare actor de pe scena si aminteasca povestea mea.As vrea sa'mi gasesc spiridusul care imi spunea candva povestea mea si as vrea sa aud de la el ca povestea mea va avea un final.
Dar ne vom intalni la mare spiridusule.Te voi astepta pe plaja cu vantul prin parul meu si cu soarele arzand in ochii mei.Te voi astepta pana cand tu vei veni spiridusule.Si cand vei veni,totul,se va termina.Abia atunci povestea mea va avea un final.

povestea unui fluture

A existat candva un fluture ratacit prin lumea noastra.Fluturele acesta era inconjurat de un strat subtire de fericire.Fluturele strain nu stia sa zboare.Avea aripile inghetate si nu putea sa dea din ele.Isi petrecea zilele pe nasucul unui copac dintr'un parc murdar.Fluturele avea si el o dorinta.Vroia sa invete sa zboare.Mii de copii treceau pe langa el si nimeni nu il vedea.Simtea singuratate si ura in acelasi timp.N'aveai cum sa nu'l adori atunci cand ii vedeai culorile de pe el.Dar niciodata nu te'ai intrebat "despre acest fluture gingas ce stiu?"
Un copil se intalneste cu el si sta de vorba."Micutul meu fluturas ce ai patit?"intreaba un copil cu ochii mari,negri.
"Nu stiu sa zbor micutule om.Nu am avut ocazia sa invat.Pana si aripile le am inghetate si stratul asta mic de fericire curand va disparea.Uite vine si Craciunul si eu il voi petrece iar pe copacul asta natang.In fiecare an e la fel.Nu cred ca voi mai rezista mult.Deja mi'e frig.Si simt cum incet-incet ingheata sangele in mine"
Ascultai cu atentie fiecare cuvant venind dinspre fluture.Si o lacrima iti va curge,nevinovata, usor pe obrazul rumen.Copilul asculta cu atentie si isi repeta fiecare cuvant in minte.
Erai suparat alaturi de acest fluture mic.Oamenii treceau si treceau pe langa el fara sa'i arunce nici macar cea mai mica atentie.Copilul acesta cu ochi negri a ramas langa el.S'a ghemuit langa copac,incet,si a inceput sa'si petreaca orele din an,acolo,alaturi de fluture.
Treptat cate un om se oprea si facea la fel.Se aseza langa fluture,ii asculta povestea,o reasculta in minte si se ghemuia usor langa copac.In fiecare minut din ora,un om va face asa.Se va ghemui langa copac si va asculta povestea fluturelui.



Duceai dorul fiecarei secunde departe de acest fluture.Chiar daca nu stiai de unde vine,daca are un nume,daca are si el casuta lui sau daca in vreo parte din lumea asta,cineva il cauta.Toti stateau si il priveau cum se chinuie.Micul fluturas plin de culoare se chinuie.Baietelul il va lua din copac.Il va lua,il va tine in brate si il va duce in podul din casa lui,asteptand primvara.
"Baietelul meu naiv si inocent.Nu ma lua din locul meu.E vremea sa'mi caut eu primavara mea.Nu intelegi micutule dar asa e viata."
"Dar fluturasul meu,lumea asta cruda asta vrea.Sa vada cum te chinui.Vrea sa vada cum te lupti cu lumea asta fluturasule.Tu trebuie sa zbori din floare in floare."
"Nu intelegi tu micutule.Am zburat deja din floare in floare.S'au plictisit si ele de mine.Undeva,o primavara noua tot ma asteapta."
"Dar lumea asta va vedea ca te'ai chinuit.Si iti va purta de mila."
"Lumea asta nu stie ce spune om mic si prost ce esti."
"Fluturasule,eu nu vreau sa pleci.Te voi duce intr'un colt din podul de sus al casei mele.Iti voi aprinde si un foc.Cum probabil nu fumezi fluturasule,focul va fi bun pentru caldura ta.Iti voi aduce si paturi sa te invelesc.Iti voi canta si cateva melodii fluturasule,pentru bucuria ta.Si apoi cand iti vei mai reveni,vom putea iesi in curte sa ne jucam.Imi voi aduce jucariile mele din camera si impreuna vom crea jocul nostru.Mami cand va vedea ca suntem obositi,ne va chema in casa fluturasule.Si ne va da sa mancam si sa bem ciocolata calda.La mine in curte ninge in momentul asta.Dar cand tu vei fi mai bine,va iesi soarele.Eu te voi iubi mereu fluturasul meu.Si la culcare,cand ne vom baga in pat,iti voi citi cate o poveste.La fel cum tu imi vei povesti in continuare,povestea ta."


Se opri.Si se apleca asupra fluturasului.Fluturasul inchise ochii pentru totdeauna.O lacrima calda curse din ochii copilului asupra fluturasului.Frigul a pus stapanire pe bietul fluturas micut.
"Micutul meu fluturas,oare te vei mai trezi?"