povestea unui fluture

A existat candva un fluture ratacit prin lumea noastra.Fluturele acesta era inconjurat de un strat subtire de fericire.Fluturele strain nu stia sa zboare.Avea aripile inghetate si nu putea sa dea din ele.Isi petrecea zilele pe nasucul unui copac dintr'un parc murdar.Fluturele avea si el o dorinta.Vroia sa invete sa zboare.Mii de copii treceau pe langa el si nimeni nu il vedea.Simtea singuratate si ura in acelasi timp.N'aveai cum sa nu'l adori atunci cand ii vedeai culorile de pe el.Dar niciodata nu te'ai intrebat "despre acest fluture gingas ce stiu?"
Un copil se intalneste cu el si sta de vorba."Micutul meu fluturas ce ai patit?"intreaba un copil cu ochii mari,negri.
"Nu stiu sa zbor micutule om.Nu am avut ocazia sa invat.Pana si aripile le am inghetate si stratul asta mic de fericire curand va disparea.Uite vine si Craciunul si eu il voi petrece iar pe copacul asta natang.In fiecare an e la fel.Nu cred ca voi mai rezista mult.Deja mi'e frig.Si simt cum incet-incet ingheata sangele in mine"
Ascultai cu atentie fiecare cuvant venind dinspre fluture.Si o lacrima iti va curge,nevinovata, usor pe obrazul rumen.Copilul asculta cu atentie si isi repeta fiecare cuvant in minte.
Erai suparat alaturi de acest fluture mic.Oamenii treceau si treceau pe langa el fara sa'i arunce nici macar cea mai mica atentie.Copilul acesta cu ochi negri a ramas langa el.S'a ghemuit langa copac,incet,si a inceput sa'si petreaca orele din an,acolo,alaturi de fluture.
Treptat cate un om se oprea si facea la fel.Se aseza langa fluture,ii asculta povestea,o reasculta in minte si se ghemuia usor langa copac.In fiecare minut din ora,un om va face asa.Se va ghemui langa copac si va asculta povestea fluturelui.



Duceai dorul fiecarei secunde departe de acest fluture.Chiar daca nu stiai de unde vine,daca are un nume,daca are si el casuta lui sau daca in vreo parte din lumea asta,cineva il cauta.Toti stateau si il priveau cum se chinuie.Micul fluturas plin de culoare se chinuie.Baietelul il va lua din copac.Il va lua,il va tine in brate si il va duce in podul din casa lui,asteptand primvara.
"Baietelul meu naiv si inocent.Nu ma lua din locul meu.E vremea sa'mi caut eu primavara mea.Nu intelegi micutule dar asa e viata."
"Dar fluturasul meu,lumea asta cruda asta vrea.Sa vada cum te chinui.Vrea sa vada cum te lupti cu lumea asta fluturasule.Tu trebuie sa zbori din floare in floare."
"Nu intelegi tu micutule.Am zburat deja din floare in floare.S'au plictisit si ele de mine.Undeva,o primavara noua tot ma asteapta."
"Dar lumea asta va vedea ca te'ai chinuit.Si iti va purta de mila."
"Lumea asta nu stie ce spune om mic si prost ce esti."
"Fluturasule,eu nu vreau sa pleci.Te voi duce intr'un colt din podul de sus al casei mele.Iti voi aprinde si un foc.Cum probabil nu fumezi fluturasule,focul va fi bun pentru caldura ta.Iti voi aduce si paturi sa te invelesc.Iti voi canta si cateva melodii fluturasule,pentru bucuria ta.Si apoi cand iti vei mai reveni,vom putea iesi in curte sa ne jucam.Imi voi aduce jucariile mele din camera si impreuna vom crea jocul nostru.Mami cand va vedea ca suntem obositi,ne va chema in casa fluturasule.Si ne va da sa mancam si sa bem ciocolata calda.La mine in curte ninge in momentul asta.Dar cand tu vei fi mai bine,va iesi soarele.Eu te voi iubi mereu fluturasul meu.Si la culcare,cand ne vom baga in pat,iti voi citi cate o poveste.La fel cum tu imi vei povesti in continuare,povestea ta."


Se opri.Si se apleca asupra fluturasului.Fluturasul inchise ochii pentru totdeauna.O lacrima calda curse din ochii copilului asupra fluturasului.Frigul a pus stapanire pe bietul fluturas micut.
"Micutul meu fluturas,oare te vei mai trezi?"

E praf.E frig si e praf. James se indreapta spre teatru.Se urca pe scena si incepe sa recite.E atent la fiecare detaliu.Doar are un public de multumit.Are emotii.Mereu face asa.Se aseaza pe un scaun,isi ia microfonul langa el,un pahar de apa pe o masuta de lemn si incepe sa recite.E piesa lui.E scrisa si traita de catre el.E povestea lui de jucat.Povestea vietii lui.Publicul e atent si sta cu ochii neclintiti asupra lui.Ar vrea pentru un moment sa dispara tot publicul.Sa nu-l vada.Crede el ca asa s'ar descurca mai bine.E un tanar actor la inceput de drum.Nu are 10 ani in spate cu publicul.E pentru prima data pe o scena.Isi drese glasul si inchise ochii.Isi imagineaza acum ca e in alta parte.Ca nu e pe scena si ca nu-l vede nimeni.
Se afla intr'o cafenea cu o ceasca de cafea tare in fata.Tigara lasata aprinsa in scrumiera scoase un fum frumos.Il tenteaza si incepe sa o fumeze.Afara ploua si era urat.
Brusc se opreste din recitat.Deschide ochii.In sala e inca liniste.O lacrima ii curge din ochi.Isi aduce aminte de copilul pe care l-a cunoscut candva.Cum se oprea in fiecare zi pe banca din fata parcului cismigiu si il astepta.Cum in fiecare zi din saptamana ii facea cinste la mec.
"Eu sunt spectatorul tau care iti citeste fiecare replica si cu care repeti in fiecare zi,pana si in weekend".Asa se prezenta micul lui prieten.El isi lua cafeaua tare cu lapte si tigara in mana si incepea sa repede sus,pe acoperisul blocului.Acolo se simtea cel mai bine.Si cand te asteptai mai putin,aparea si spectatorul.Isi scaunul si se aseza.Si il asculta.Asa faceau amandoi.Fiecare zi si-o petreceau acolo sus,pe acoperis,singuri.Timpul a trecut.Copilul a crescut.Interesul lui pentru teatru a scazut.
Acelasi parc,aceeasi banca.E frig si zapada aproape topita si murdara pe jos.James se duce sa-si ia o cafea de la mecul obisnuit din fata Cismigiului.Diseara are spectacol.Are emotii.E un spectacol important pentru ca e si actor si regizor.Lumea incepe sa vina.E agitatie in sala.Se simte.Peste jumatate de ora incepe piesa.Actorii sunt pregatiti.Cortina se ridica.Paseste James in fata si incepe sa recite.Se opreste brusc.In primul rand,pe scaunul din dreapta,vede o figura cunoscuta care citeste scenariul.E micutul spectator de pe acoperis.Se privesc amandoi pentru o clipa.Piesa continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Probabil deja stiti finalul.Cei doi se intalnesc "accidental" si isi reiau prietenia de odinioara.Cum numai am inspiratie sa fac si finalul spun de pe acuma "the end".

in gol

M'am trezit azi cu un tremur.
Am visat.Si am visat ciudat.Am visat ca am sa cad.Ca am sa cad si tu nu o sa fii jos acolo sa vezi daca ma lovesc.Totusi m'am lovit si nu ma doare.Am mai visat ca trece viata pe langa mine.Am vazut un avion zburand tacut pe cer.Dintr'odata a cazut.N'am auzit in vis decat strigatele celor din avion.Am mai visat ca alerg de cele mai multe ori.Alerg asa catre infinit.Nu stiu incotro ma indrept,cert e ca alerg.Am mai visat ca rad.Dar de cele mai multe ori chiar asta fac.Rad in somn.
Astazi m'am trezit normal.Mi'am baut cafeaua,mi'am luat paltonul si am iesit pe usa.Ploua azi si sunt in metrou.Ploua si in metrou.Imi place atunci cand ploua in metrou,mirosul de dupa.E un miros de peste imputit si care iti taie orice chef.E un miros amuzant.Dar totodata cu mirosul,se degaja si o caldura de nesuportat si totusi placuta.E o caldura de metrou.O caldura "ieftina si totusi daca stam sa ne gandim,mai mult gratis",care nu necesita facturi.
Am presimtirea ca o sa ma intalnesc cu spiridusul meu iar.Il vad plimbandu'se pe strada pe langa Universitate.Isi ascunde un zambet strain.Topaie pe fiecare patratel de pe strada.Se joaca acum.Incerc sa strig dupa el si sa-l chem langa mine.As vrea sa'mi mai spuna iar povestea.Si as vrea sa-i spun ceva.Sa-i spun ca eu eram aceea fata din metrou.Ca despre mine povestea.Si ca avea dreptate cand a spus "asta va fii povestea ta".Insir aici cuvinte fara sens.In momentul asta nu stiu despre ce sa scriu.Sincer.N-am persoana aceea care imi da idei,langa mine.
Astazi mama s-a suparat pe mine.Ma jucam cu Ivan in camera mea.Cu masinuta parca si cu acoarelele acelea pentru desen,dar din greseala Ivan a colorat peretele.Mama cand a intrat nu m'a crezut si m'a certat pe mine.Ea nu il vede pe Ivan.Crede ca prietenul meu cel mai bun nu exista.Se insala.Mama nu stie ce spune.Ivan e minunat.E cel mai bun prieten pe care l'am avut vreodata.Acuma mama e in bucatarie si prepara pizza cu masline.Eu si Ivan adoram maslinele.Asa ca plecam de pe netul asta infect si mergem sa mancam pizza.Poate in curand peste vreo cateva zile voi avea si eu inspiratie si voi scrie ceva care chiar merita citit.Deocamdata va spun ca nu o sa intelegeti nimic si va mai zic un "multumesc" pentru ca ati avut rabdare sa cititi mica mea porcarie.

my little gnome

"Spiridusule mic si rau aseaza'te o secunda langa mine.Opreste timpul in loc si fa'ma sa rad.Povesteste'mi despre fata pe care obisnuiai sa o vezi la metrou spiridusule.Spune'mi cum era.Spune'mi te rog frumos despre aceea fata care obisnuia sa rada.Spune'mi despre acel suflet de copil care obisnuia sa straluceasca in ea.Spiridusule nu fii ipocrit! Ia'ma in brate.Strange'ma tare si spune'mi povesti."
Pe acest spiridus mic si rau il iubesc.Pe acest spiridus urat il visez.Pe acest spiridus imi doresc sa'l vad zilnic.Spiridusul meu ma iubeste.Spiridusul meu mi'a facut un balon.Balonul asta "fara rost in viata" a legat o prietenie.
"Stai langa mine si fii atenta.Uita de tot ce e in jur si asculta'mi vocea.Iti voi spune o poveste.Va fii povestea pe care o vei stii doar tu.Va sta in inima ta.Va fii amintirea ta despre mine.Gandindu'te la ea iti vei aduce aminte de mine.Asa ca stai langa mine soricelule si gusta din vocea mea.Sunt eu modest dar stiu sa te inveselesc.Stiu ca tu vei adormi la mine si eu te voi tine strans sa nu cazi.Stiu ca tu iti doresti sa oprim timpul,dar soricelule,el nu exista pentru noi.Suntem noi doi soricelule.Eu,spiridusul tau,iti voi spune povestea.Tu vei sta si o vei asculta."
Asa imi zicea spiridusul meu.Incepea si imi insira cuvinte ce construiau o poveste.Era o poveste a omenirii.Era o poveste despre oameni.Despre diferentele dintre noi imi povestea spiridusul meu.Imi povestea despre iubire si prietenie.Spiridusul meu ma invata ce anume sa urasc in viata asta.
"Povestea mea soricelule ar trebui sa te educe.Povestea mea te va urmari oriunde soricelule,iar eu voi fii langa tine."
"Dar..."
"Stai linistita soricelule.Inchide ochii si nu'i mai deschide.Vei visa.Ma vei visa pe mine si eu te voi tine strans de mana."
"Spiridusul meu dar eu nu stiu ce sunt acum.Daca voi cadea spiridusule,vei fii acolo jos sa ma prinzi?"

4 decembrie

Stiati ca azi se implinesc 192 de ani de cand James Monroe a devenit cel de'al cincilea presedinte al Statelor Unite ale Americii?Cum spuneam,in fiecare zi aflam cate ceva nou :) Tot azi in 1855 a fost inaugurata "scoala de mica chirurgie" la Spitalul Mihai Voda din Bucuresti,iar in 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Codul Penal,alcatuit dupa modelul Codului Penal francez si al Codului Penal prusac.

part II

E o povara mult prea rea.Persoana aceea continua sa ma caute.Continua sa se intrebe unde sunt si ce e cu mine.Nu va stii ca eu m-am eliberat.Nu va stii ca eu vreau sa ma duc in lumea mea.Nu va stii ca eu astept sa vina iarna sa ma ia.Nu va stii ca eu voi vrea sa raman in vise.Ea se va intreba intr-una unde sunt.Va continua sa sune toate persoanele cunoscute.Nu va stii ca "drogul" din mine isi face efectul.Nu va stii ca in venele mele curge independenta.Nu va stii ca eu voi fi pe drumul meu.Nu va stii ca eu sunt o nemernica.Ca ma bucur pentru suferinta altora.Ca eu ma razbun in momentul asta."Elibereaza-te" striga eul din mine.Nu va stii aceea persoana ca eu lupt in omenirea asta.Ma lupt cu nedreptatea.Incerc sa fiu buna dar e rau.Incerc sa fiu si rea,dar e mai rau.Ma razbun in continuare pe mine.Imi folosesc sufletul si trupul ca teren de razboi.Persoana aia nu stie ca in mine e un razboi.Nu stie ca eu sunt cauza razboiul.Nu stie ca eu sunt impartita in bine si rau.Ma aflu la granita.Mai am putin si cad."Salveaza-ma" strig eu.
De ce luptam?De ce suntem buni,daca nu rezolvam nimic cu asta?De ce traim in omenirea asta plina de nesimtiti?De ce ne injuram in fiecare zi?De ce fiecare fata sub 14 ani e interesata de universul adultilor?De ce crestem prea repede?Pe masura ce crestem,oare ne si maturizam?Oare realizam ca de mult numai sunt copii?Oare ne dam seama ca trebuie sa platim pentru greselile noastre?De ce toate subiectele noastre sunt TABU?De ce nu dam cartile pe fata?Cand vom fi oare pregatiti?De ce continui sa insir intrebari fara sens si raspuns?Pentru ca stiu ca nimeni nu va interesat sa ma lamureasca si pe mine.Sa-mi explice de ce traim in lumea asta meschina.
Ma uit la ceas.Trece timpul.Nimic nu se schimba.Ce destin?Nu exista asa ceva."Destinul ti-l faci cu mana ta"."De ce?".Oare ma revolt acum?Oare imi asculta cineva si mie gandurile?
Oare atunci cand ne dorim sa murim,suntem pregatiti?Moartea oricum va veni la sfarsit si ne va lua.Va exista un sfarsit?O sa doara?
Multi mor prea des.Oamenii care se sinucid,gandesc?
Cand spui ca esti prieten adevarat cu cineva,chiar simti asta?Cand spui "te iubesc" pentru prima data unei persoane pe care o placi si la care crezi ca tii,dar nu esti sigur,si totusi ii zici cuvintele magice,chiar trebuia?


Ma desprind de lume pentru un moment.Sunt pe bulevard.Cad primii fulgi de zapada.Sunt micuti.Nu cred ca ajung pana la asfalt.Se vor topi.Nu stiu unde ma duc.Vreau sa ma intalnesc cu iarna.Ma tot gandesc la persoana care isi face griji pentru mine.Cand ma voi intoarce acasa cred ca o voi gasi.Sau poate nu.
Gasesc usa tot deschisa.Imi las paltonul rosu pe jos.Si cei doi pantofi ii scot in nestire si ii arunc.Se simte frigul de cand am plecat.O musculita mica se joaca cu lampa mea chinezeasca.Insir aici niste cuvinte fara sens.Toata povestea asta n-are niciun sens.Totul e nul.Gasesc aceleasi sticle goale.Si aceeasi tigara uitata aprinsa in scrumiera.Persoana straina nu e.Imi pun camasa albastra pe mine si ma asez in coltul patului.Bineinteles ca nu uit de geamuri.Sunt deschise.Frigul e acelasi si caldura nu e pornita.Ma asez si astept.Nu sunt sigura daca persoana aceea va veni iar.Si daca da...Oare o vom lua de la capat?

Sunt treaza.Stau intr-un colt,in pat.Toate geamurile din casa sunt deschise.E frig.Eu sunt doar intr'o camasa.Nu stiu ce s-a intamplat azi noapte.Nu-mi amintesc nimic.Vad cateva sticle pe jos,goale.Undeva prin casa rasuna o melodie.Coldplay-Lost.Usa casei e deschisa.Nu ma grabesc sa o inchid.Va veni cineva.In fiecare dimineata e asa.Va veni cineva si va observa ca ceva nu e in regula.Va observa cateva sticle de bautura "alcoolica" pe jos si va zice ceva.Se va uita la geam si va simti ca e frig.Se va grabi sa inchida toate geamurile si sa dea drumul la caldura.Dar nu o voi lasa.O voi ruga sa ma lase sa simt frigul.O voi ruga sa ma lase sa ma incalzesc cu alcoolul din vene.
O sa vrea aceea persoana sa ma imbrace.Nu o voi lasa.Ii voi spune sa ma lase cu camasa asta albastra pe mine.Are un parfum special pe ea.Ma va intreba persoana straina a cui e parfumul.Eu nu voi stii sa-i raspund.Aceea persoana va fii ingrijorata pentru mine.Eu nu voi reactiona cu nimic.Aceea persoana va vrea sa sune la 112.Eu in schimb am pus telefoanele pe "pauza".Persoana asta care isi va face griji pentru mine va vrea sa ma intrebe ce am.Eu nu o sa-i zic nimic.Va vrea sa inchida muzica aceea "urlatoare".Eu ii voi interzice.Eu voi vrea sa-mi aprind o tigara,persoana straina mi-o va lua din mana.Persoana va observa posterele de fotomodele de pe pereti.Imi va observa genunchiul gol si slab.Imi va observa oasele prin camasa.Si aceea persoana se va intreba ce e cu mine.Persoana aceea se apropie de mine.Va vrea sa ma ia in brate.Probabil o voi lasa.Si voi simti caldura.Voi simti dragoste.Si apoi,ma voi imbraca.Imi voi lua haina si voi pleca.Voi lasa usa deschisa,geamurile la fel.Voi lasa un frig in casa.Si poate aceea persoana va veni iar si ma va cauta sa ma aline.Dar nu ma va gasi.Si ii va fi dor de mine.Si se va intreba unde voi fi.Dar eu voi in parc si voi astepta sa vina iarna.