o zi si ceva

Azi.E frig.Bate vantul tare si mi-e frig.E una din acele zile ciudate.E una din acele zile cand nu am chef sa ies.Ma plimb pe bulevard.Vad doi copii certandu-se pe un balon.Balonul ala sta si asculta linistit.Cat de ipocrit e balonul.Nu reactioneaza.Sta acolo ca nesimtitul.
Ma plimb acum.Vreau sa caut un internet cafe.Sa profit de dependenta mea de net,acolo.Beau o cafea.Cafeaua mea zilnica de lapte.Aud zgomote.Oamenii urla unii la altii.Cat de anormal se comporta oamenii.Sunt in parc.Stau pe o banca si ma uit in jur.Imi gandesc randurile ce vor aparea pe blog.Sunt concentrata.N-am inspiratie.Dar ce mai conteaza.Sunt randurile mele.Trece un copil pe un skateboard si cade in nas.Din greseala,normal.La inceput mi se apare amuzant.Eu sunt o egoista si de aia rad.Il doare.Il simt ca-l doare.Mi-e mila de el.M-as duce sa-l ridic.Dar se descurca.Are doar nasul spart.Nimic grav.Plec din parc.
Ma indrept spre Muncii.Trebuie sa ma intalnesc cu ea.Nu ma grabesc.Profit.Metroul si asa merge repede.Sunt undeva pe la Universitate.In fata la TNB.E lume multa pe scari.Lume ce se uita ciudat la mine.Nu-mi place privirea lor.Ma simt nesigura.As lua metroul de la Universitate dar ar insemna sa schimb la Unirii si n-ar avea sens.M-as intoarce din drum si urasc asta.
Asa ca stau in statie la masina.Vine greu.Ma plictisesc.Incep sa cant.Nu stiu ce dar cant.Imi aud vocea care nu exista.Si ma opresc.Si asa.A venit masina.Ma urc si stau cuminte pe un scaun.Cand ajunge unde vroiam,cobor si iau metroul.Stau 10 minute.Si gata.Am ajuns la Muncii.Ea nu e deloc pe peron.Asa ca ma pun pe asteptat.Ceasul arata 1 si 20.Mai e timp.Orele mele incep la 2.Cum nu am inspiratie deloc si am impresia ca am scris o porcarie si ca nu o sa citeasca nimeni,termin aici.Cred ca pun totusi o poza.